Pâinea este un aliment important pentru consumatori. Noi o procurăm zilnic şi o consumăm la fiecare masă. Ca să ne orientăm corect în asortimentul larg de pâine pe care ni-l propun magazinele şi să alegem produsul calitativ pentru sănătatea noastră e necesar să ştim unele lucruri: tipurile de pâine, proprietăţile nutritive ale acestora, ingredientele care se folosesc la preparare – detalii relevante pentru propria noastră sănătate.

Cum alegem o pâine de calitate?

– Aspect general: produsul trebuie să fie nedeformat, bine dezvoltat, fără deteriorări.

– Aspectul cojii: trebuie să fie rumenă; de culoare brună – la pâinea neagră şi galben-aurie – la pâinea albă; coaja să fie formată pe toată suprafaţa, lucioasă, netedă, nearsă (porţiunile de coajă arsă conţin substanţe cancerigene); sortimentele cu specific rustic au coaja mată sau înfăinată.

– Miros: plăcut, caracteristic pâinii coapte, fără mirosuri străine: de acru, de mucegai, de mere verzi sau rânced.

– Miezul: să prezinte masă elastică, care după apăsare cu degetul repede îşi recapătă forma iniţială, nesfărâmicioasă, cu pori fini si uniformi, fără crăpături sau goluri, fără cocoloaşe sau urme de făină nefrământată, să nu fie lipicios şi umed (pentru pâinea albă).

– Gustul: să fie plăcut, caracteristic unui produs bine copt, potrivit de sărat, fără gust acru, amar sau alt gust neplăcut, fără scrâşnet în dinţi (datorită impurităţilor: nisip, pământ).

Nu se recomandă de procurat pâinea care este foarte puhavă, practic goală în interior, cu miezul exagerat de alb, ce se usucă foarte repede şi este fărâmicioasă la tăiere. Deşi are un aspect apetisant, fiind proaspăt coaptă, ea conţine o mulţime de aditivi alimentari, care pot dăuna organismului.

Atenţie! Dacă miezul este lipicios, se întinde (boala întinderii) sau dacă are pete albastre-verzui, cenuşii, galben-brune (mucegai) şi prezintă miros specific – acest produs este contaminat.

Cele mai importante şi cunoscute tipuri de pâine sunt:

Pâinea albă – este făcută din făina rafinată albă şi conţine doar partea centrală a bobului de grâu (endosperm). Cu cât pâinea este mai albă, cu atât valoarea ei nutritivă este mai mica! Este o pâine săracă în fibre, minerale şi vitamine aşadar, evitaţi atât cât puteţi pâinea albă. Ea conţine doar amidon, element care atunci când ajunge în tubul digestiv este foarte repede transformat în glucoză şi, ca efect negativ, creşte nivelul zahărului în sânge şi este interzisă oamenilor cu diabet şi obezitate. Dacă nu puteţi renunţa să consumaţi pâinea albă, alegeţi-o cel puţin pe cea cu adaos de seminţe (in, floarea soarelui, nuci, ovăz) Aport caloric: 270 calorii/100 g.

Pâinea neagră de secară: avantajul ei principal – conţine multe fibre alimentare, aminoacizi, vitamine (B1, B2, B6, E) şi minerale (magneziu, fosfor, calciu şi potasiu). Ea are mai puţine calorii decât pâinea albă şi este recomandă pentru un regim alimentar echilibrat. Ea ajuta la detoxifierea organismului, aduce beneficii mari aparatului digestiv şi pielii. Aport caloric: 218 calorii/100 g. Însa pâinea de secară nu creste şi este tare! De aceea, de multe ori producătorii aleg să amestece secara cu alte cereale.

Pâinea preparată din amestec de faină de secară şi faină de grâu este considerată un tip sănătos de pâine,însă de foarte multe ori consumatorii sunt păcăliţi, căci această pâine, ca şi cea de secară este uşor de falsificat: în loc de faină neagră integrală se poate folosi tot faină alba, care se colorează chimic. Astfel, încât pâinea să pară de secară, în timp ce noi cumpărăm tot o pâine albă. Citiţi cu atenţie eticheta şi urmăriţi preţul. O pâine de secară trebuie să coste mai mult cu 30-50% decât cea albă.

Pâinea integrală – este închisă la culoare, grâul este măcinat cu totul ( atât învelişul cât si germenul bobului). Citind eticheta pe primul loc în lista de ingrediente se indică – făină integrală de grâu, ovăz sau secară şi nu te lasă păcălit de cuvinte mai pompoase ca “multicereale”, din “bob întreg” etc. Toate tipurile de ingrediente ar trebui să conţină cuvântul „integral”. Cea mai bună opţiune este cea din germeni integri. Este o pâine sănătoasă datorită conţinutului de vitamine, minerale şi fibre . Ea este mult mai echilibrată nutriţional, mai săţioasă decât pâinea albă, nu îngraşă, ajută la controlul glicemic. Toţi cei care doresc să aibă o dietă sănătoasă ar trebui să opteze pentru pâinea integrală, însă fără a abuza. Dezavantajul ei este ca nu se poate conserva pe mult timp, din acest motiv fiind neagreată de către producători.

Aport caloric: 230 calorii/100 g.

Pâinea cu seminţe de in

Este o sursă uimitoare de seleniu, potasiu şi mangan. Acesta oferă fibrele necesare zi cu zi, acizi graşi esenţiali şi fitoestrogeni, care vor îmbunătăţi sănătatea, dar te ajută să obţii şi o siluetă de vis.

Pâinea fără gluten

Se recomandă, în primul rând, persoanelor care au intoleranţă la gluten. E bine de ştiut că aproximativ 4% din populaţie manifestă intoleranţă la gluten – cel mai des copiii şi persoanele trecute de 50 de ani. Dar şi pentru oameni sănătoşi această pâine este o bună alternativă pentru pâinea albă şi te ajută să scazi rapid în greutate. Nu este uşor să găseşti un tip de pâine fără gluten, dar nici imposibil. De obicei, cea integrală şi cea din orez brun nu conţine gluten. La fel, și cea din multicereale.

Pâinea din ovăz

Dacă vrei să reduci aportul de carbohidraţi, pâinea de ovăz este o alternativă excelentă. Este însă grozav faptul că ovăzul prezintă o sursa bogată de carbohidraţi buni, care sunt mai lenţi de digerat si te menţin mai mult timp sătul. Ovăzul este o cereală care te ajută la controlul colesterolului.

Sfaturi utile

Să alegem un produs cu valoare nutritivă ridicată, bogat în fibre, proteine, vitamine şi minerale, (din făină neagră sau integrală), chiar daca nu arată aşa bine ca pâinea albă. Proteinele sunt cele care „ţin de foame”. Fibrele controlează nivelul de zahăr din sânge şi colesterolul.
Se recomandă pâinea, care nu conţine grăsimi vegetale hidrogenate. Aceste grăsimi afectează glicemia şi contribuie la creşterea în greutate.
De preferat pâinea fără adaos de zahăr. Adăugarea acestuia se face pentru a-i modifica gustul sau de a ajuta drojdia sa acţioneze mai bine. Cantitatea de zahăr nu trebuie însa să fie mai mare decât cea de fibre sau cea de proteine.
Sarea trebuie să fie indicată pe etichetă pe ultimul loc sau cel puţin după apă şi făină. Această pâine va conţine puţină sare.
Nu trebuie să consumam mai mult de 200 de grame de pâine pe zi, dacă nu depunem efort fizic susţinut şi chiar 100 de grame, în cazul persoanelor sedentare.
Alege pâinea fără aditivi alimentari sau cât mai puţini. De multe ori, producătorii folosesc ca materie primă făina de o calitate mai proastă şi pentru a produce o pâine cu aspect comercial acceptabil și a-i prelungi termenul de păstrare,adaugă un set colosal de aditivi: amelioratori, prafuri de copt, agenţi de îngroşare, emulgatori, enzime, prezenţa şi conţinutul cărora foarte rar se prezintă consumatorilor.
Cum acţionează amelioratorul?

• accelerează activitatea drojdiilor, creşterea aluatului;
  creşte volumul produsului finit
  produs mai rumen
  structura ideală a miezului
  miez alb
  crustă frumoasă

Termenul de valabilitate al pâinii este de 24 ore de la coacere, 36 ore, 72 ore sau 168 ore în dependenţă de tipul pâinii şi a ambalajului. Termenul se indică pe etichetă la produse preambalate sau pe panoul informativ din unitatea de comerţ, în cazul produselor neambalate.

Locul ideal de păstrare e în cutia de depozitare a pâinii, înfăşurată în hârtie, nu în pachetul de polietilenă, deoarece va începe a mucegăi în 48 de ore, iar în frigider se îmbibă cu mirosuri străine.

Nu se recomandă să consumaţi pâinea cu carne, deoarece în această combinaţie mâncarea va digera foarte greu, provocând senzaţii de greutate în stomac. Mâncaţi pâinea cu legume, supe, lactate acidulate şi fiţi sănătoşi!

Pâinea, străvechi simbol al vieţii, şi sarea, „mama lui Dumnezeu“, cum este denumită în zicerile din popor, au constituit, pentru români, două elemente cu caracter sacru. Poate cel mai cunoscut ritual în care sunt incluse ambele rămâne cel al întâmpinării oaspeţilor cu pâine şi sare, în semn de dragoste, bunătate şi omenie.

In tradiţia creştin-ortodoxă, pâinea este simbolul vieţii, pe care omul i-o oferă lui Dumnezeu. Aceste valenţe sacre s-au transmis, de altfel, şi în tradiţia populară, pâinea în sine însemnând viaţă. Şi nu putem să exemplificăm mai bine acest simbol decât gândindu-ne la modul în care şi acum, ca şi odinioară, se pregătesc femeile din satele Moldovei să facă pâinea: în haine curate, cu broboada schimbată, frământând cu grijă aluatul, în covata de lemn, cu făina cernută, cu apă curată, de izvor, adăugând drojdia care va da viaţă aluatului, îl va face să crească, primenind apoi tăvile şi cuptorul, făcând semnul crucii înainte de a o pune la copt şi, în fine, pregătind un ştergar alb, pe care va fi aşezată pâinea aburindă. „Grâul este cinstea mesei, iar păpuşoiul e hrana casei“, spunea folcloristul Simeon Florea Marian, referindu-se la rolul de căpătâi al pâinii.

Cinstirea pâinii constituie încă un ritual sacru în satele Moldovei. Nu veţi vedea nici un bătrân din această parte de ţară care să nu te muştruluiască aspru dacă te va vedea aruncând  pâinea rămasă de la masă sau chiar firimiturile. Să nu uităm, de asemenea, comportamentul oamenilor satului în faţa pâinii proaspete puse pe masă: cel mai în vârstă, stâlpul casei, sau mama copiilor face semnul crucii deasupra pâinii şi abia apoi o frânge şi o împarte, simbol transferat mai apoi şi către mămăligă, ca un un substitut al pâinii celei „de toate zilele“, care se taie cu aţa în patru, în formă de cruce. „Prima bucăţică (mai ales din pâinea de grâu nou) este considerată ofrandă pentru cei morţi şi trebuie aruncată ritual pentru aceştia. Ultima, numită şi «bucăţica norocului», «bucăţica puterii», concentrează, în gândirea populară, o putere magică de influenţare a viitorului copiilor, dar şi al adulţilor“ (etnologul Ofelia Văduva – Magia darului).

Grânele, făina, aluatul şi în cele din urmă pâinea sunt încărcate de o simbolistică pe cât de veche, pe atât de prezentă în lumea satului, fiind, după caz, semn de bucurie, rodnicie, belşug, puritate. Luând diferite forme, pâinea îl însoţeşte pe om de-a lungul vieţii, în momentele de bucurie, dar  şi la necaz. Iar acest lucru este vizibil şi astăzi în comunităţile tradiţionale, în diverse momente de peste an.

Astfel, dacă la nuntă colacul (o formă arhaică a pâinii) este semn de bucurie, la înmormântare colacul semnifică trecerea omului prin viaţă, închiderea ciclului vieţii  şi un pod de trecere către lumea de dincolo. „Pâinea, întruchipare a hranei esenţiale, semnifică trupul şi se asociază vieţii active. Românii privesc pâinea ca pe o fiinţă vie, fiind chiar întruchiparea lui Dumnezeu, astfel că era aşezată la loc de cinste pe masă, învelită într-un ştergar alb şi curat, lângă icoană“, susţine Marcel Lutic, etnograf în cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei de la Iaşi.

Un obicei încă întâlnit în satele din Moldova, dar şi din zona Bucovinei este colăcăria, adică ducerea colacilor naşilor de către finii cununaţi sau de către părinţii finilor botezaţi. Aceşti colaci cu caracter ritual au o semnificaţie anume. Se crede că aşa cum aceşti colaci sunt mari, rotunzi şi frumoşi, aşa va fi şi viaţa celor cununaţi sau botezaţi.

Sarea – „mama lui Dumnezeu“

Aceleaşi atribute sacre le-a avut şi le are şi în zilele noastre şi sarea, în satele Moldovei. Deloc întâmplător, se spune în popor că atunci când scapi sare pe jos e „a ceartă“, aceasta fiind un element de mare preţ în viaţa de zi cu zi. De aici şi zicala „ca sarea în bucate“, sugerând acel lucru despre care se spune că este indispensabil în anumite situaţii, aşa cum, fără sare, bucatele nu au gust.

Adăugarea sării în aluatul pentru pâine sporeşte şi mai mult valenţele sale simbolice. „Adăugarea sării, personificată în unele credinţe populare ca «mamă a lui Dumnezeu» sau sfântă (numită sfânta dreptate), este de natură să mărească puterile magico-rituale ale pâinii“. (Ofelia Văduva)

De altfel, sarea alăturată pâinii constituie poate cel mai vechi obicei de ospitalitate al românilor, care, încă din vechime, îşi întâmpinau oaspeţii cu pâine şi sare, în semn de dragoste, de bunătate şi de respect.